Posts Tagged ‘vise’

Regasire

Aleile mintii tale sunt atat cele mai cunoscute cat si cele mai misterioase drumuri pe care le vei parcurge de-a lungul timpului. Te plimbi pe ele in fiecare clipa in care respiri, nu conteaza daca esti treaz sau daca visezi. Tot ce se petrece in timpul zilei urmaresti, asimilezi, asculti, simti si toate elementele care te inconjoara devin parte a fiintei tale. Ajungi la anumite momente care reprezinta puncte de rascruce in viata ta si atunci totul devine un mister. Asimilezi in continuare dar mintea nu iti poate filtra totul. Te fortezi sa iti continui drumul insa nu realizezi ce se intampla cu tine, cine sunt ceilalti, ce inseamna totul pentru tine si cum te incadrezi in noul tablou din care faci parte. Uneori simti ca pierzi controlul, insa acest control nu il pierzi asupra lucrurilor din viata de zi cu zi, ci asupra gandurilor, trairilor si sentimentelor tale. Drumul pe care trebuie sa il urmezi devine incetosat, se face intuneric si ai de multe ori tendinta sa te opresti.

Acela este momentul in care trebuie sa te asezi pe bancuta din gradina sufletului tau si sa faci o retrospectiva. Sa iti permiti tie sa iei o pauza. Sa te opresti din ritmul pedant in care ai intrat si nu mai poti iesi. Sa digeri incet ce s-a petrecut, ce se petrece si ce ti-ai dori sa urmeze. Asculta o melodie, pierde-te in ritmul ei, gandeste-te la toate lucrurile care ti s-au intamplat de-a lungul timpului si te-au adus unde esti in momentul de fata. Ce te face pe tine sa fii tu. Daca nu reusesti sa te regasesti, nu te va regasi nimeni, pentru ca nimeni nu te cunoaste in totalitate. Toate vorbele care au fost aruncate spre tine, toate pietrele care te-au ranit, toate reusitele si tot ce te-a crescut sunt elementele care ti-au dat o directie. Tu ti-ai structurat mintea si sentimentele in functie de varietatea de evenimente si interactiuni de care ai avut parte de cand te-ai nascut si pana la momentul actual. Echilibrul pe care il cauti de multe ori nici nu trebuie sa fugi dupa el, ci sa il lasi sa te gaseasca, sa te cuprinda ca o briza usoara de primavara cu aroma de flori de mai. Opreste-te. Mintea poate fi inselatoare. Dar va fi inselatoare atata timp cat ii permiti. Mintea ta esti tu.

Asculta vocea aia micuta care iti vorbeste din spatele tuturor angoaselor cu care te confrunti. Este vocea versiunii tale adevarate. Asculta-ti constiinta si inima. Ratiunea omului nu este intotdeauna un punct de sprijin, de-aceea exista acel bob in fiecare persoana care se numeste speranta. Speranta unei vieti frumoase, a unei evolutii, a unei imbunatatiri din toate punctele de vedere, mai ales a ta ca om. Speranta nu lipseste din nimeni, ci doar privirile unora nu mai sunt mai indreptate spre ea. Atata timp cat iti aduci aminte ca toata viata ai evoluat, ai devenit versiuni mai bune ale tale, acela va fi momentul in care ii vei permite linistii sa se aseze. Indiferent ce se intampla in viata asta, ramai tu. Tu, cel care te-ai adus in punctul din prezent. Tu care ti-ai permis sa traiesti, sa visezi, sa crezi, sa iubesti, sa suferi si sa iti faci viata asa cum ti-i dorit. Sa macar sa te asezi pe macazul cu directia buna. Si daca nu ai gazit inca macazul, continua sa il cauti. Insa, tine minte, in cautarile tale, mentine-te pe tine asa cum esti si retine ce ai vrea sa devii. Este cu putinta, de asemenea, sa nu stii exact ce ai vrea sa fii, ce fel de om iti doresti sa devii, dar asta nu este un lucru rau. Cel mai important este sa nu te pierzi, sa nu lasi frica sa te invaluie si cu pasi micuti sa luminezi aleile din mintea ta, sa te cunosti si iti dai directia cea mai buna. Asculta-te. Linisteste-te. Va fi bine. Nu conteaza ce se intampla de-a lungul vietii. Important este sa nu uiti ca totul va fi bine. Asta te face un om puternic. Nu credinta in ceva palpabil (bani, casa, notorietate), nu credinta ca va fi cineva care va veni sa te salveze. Persoana sau evenimentul care te va salva va veni daca ii vei permite sa vina. Si vor veni. Poate chiar au venit, dar nu reusesti sa vezi padurea de copaci.

Din pacate, in zilele noastre oamenii nu mai stiu sa se linisteasca. S-au obisnuit sa traiasca intr-un ritm agresiv, sa nu mai asimileze elementele ce-i inconjoara si de aceea ajung sa se piarda, sa fie condusi de valurile din jur si sa se piarda pe sine. Trebuie sa invatam din nou sa dormim. Sa visam. Chiar si in momentele in care suntem treji. Reveria este ce ne tine in viata, ce ne da acea sclipire care ne face pe noi sa fim noi. Visele, inspiratiile, placerile si dorintele noastre reprezinta suma noastra ca oameni, iar daca le pierdem, ne pierdem pe noi. Viata noastra este o versiune a tot ceea ce am acumulat din experiente. Nu iti pierde visele. Nu te pierde pe tine.

Va las cu o melodie.

Amprente

open roadÎn seara aceasta am început să fac un lucru pe care nu l-am mai făcut de ceva vreme. Acel lucru a fost să mă așez frumos la lumina monitorului, să pun un album să cânte pe fundal (prima dată când ascult Bacovia Overdrive de la Robin and the Backstabbers, dacă nu l-ați ascultat, chiar îl recomand cu căldură) și să mă scald în scrierile din paginile virtuale. Mai precis să sar din articole în articole și să mă afund în alte lumi, lumi cu care încerc, probabil, să mă identific, lumi care ar putea să curpindă bucățele din mine, din gândurile, trăirile și imaginația mea.

Dacă stăm să ne gândim, orice poze peste care ne uităm și nu sunt ale noastre (și implicit nu sunt făcute de noi sau de alții la momente în care noi suntem prezenți), orice articole citim, orice melodii ascultăm, toate lasă amprente în mințile noastre. Să luăm ca exemplu o poză cu un apus de soare la munte și lumina are o nuanță la care nu ai asistat cu ochiul liber și dintr-un motiv inexplicabil ajunge să îți încălzească sufletul. Sau cineva rostește o metaforă romantică și tu o percepi fără să vrei ca pe o referință la o iubire care în mintea ta era demult apusă; din întâmplare citești un cuvânt care poate să aibă un impact extrem de puternic asupra ta pentru că însumează gânduri pe care le-ai ținut în frâu atâta vreme tocmai pentru că nu ai știut să le exprimi. Fiecare persoană își are propriul filtru prin care trece orice lucru cu care interacționează și care îi atrage atenția, chit că e un paragraf dintr-o carte, un zâmbet al persoanei de care îi place sau un acord al unui instrument. Astfel, o amprentă a acelui lucru ce a trezit interesul rămâne imprimată cumva în amintiri. Amprentele acelea formează, îmbunătățesc și îmbogățesc filtrele personale, te ajută să îți deschizi ochii spre a vedea lumea din perspective noi, începi să judeci altfel și să simți din ce în ce mai multe nuanțe derivate din emoțiile tale de bază.

Astfel, fiecare om având propria perspectivă și viziune asupra lumii, ajunge în punctul în care se identifică și regăsește frânturi din propria imaginație în formele de exprimare ale altora. Apoi, trăirile pe care acele forme străine de exprimare le nasc în sufletele noastre ne aduc pe culmi de melancolie, bucurie, tristețe, visare, ne pun mintea și simțirile în mișcare într-o mai mică sau mai mare măsură. Dar tocmai pentru că sunt alte altora, automat sunt implicate alte nuanțe, astfel perspectivele noastre îmbogățindu-se.  De-aici și pasiunile fiecăruia pentru citit, gaming, fotografie, muzică, toate pornesc dintr-o bază care, pe măsură ce timpul trece, devine de o adevărată complexitate, fiecare persoană capătă un drum îmbogățit și nuanțat de propria imaginație formată de lumi adiacente. Motiv pentru care mi-a fost cu adevărat dor și simt că mă reculeg în momentele petrecute prin lumile altora. Pentru că reușesc să văd culori diferite față de cele în care mi-am pictat lumea până la acest moment. Încercarea de a vedea lumea prin ochii celorlalți (chit că este un scriitor, chit că este o opinie a unui prieten sau o melodie) este practic un mic efort plăcut și un real joc de imaginație. Lumea capătă o altă aromă.

Când găsești o fereastră seara, înainte de culcare, pune o melodie care știi că te-a inspirat la un moment dat. Stinge lumina, întinde-te în pat și lasă-te dus de imaginație. Ascultă versurile, pierde-te în note, ține ritmul tobelor, îngână sunetul de chitară și lasă-te pătruns de acea lume. Visează!

Vă las cu o melodie: