Posts Tagged ‘primavara’

Însumăm

3244799bb6de4c33571c360e31509618 Uită-te puțin pe pagina ta de Facebook. Cu precădere la secțiunea de About. Ce vezi? Detaliile vieții tale. Cum te cheamă, câți ani, ești single/într-o relație/căsătorit(ă)/etc. Ai înșiruite unitățile de învățământ pe care le-ai absolvit, membrii familiei și alte detalii de gen. Cum ți se pare?

Oamenii când se uită la aceste detalii despre tine învață anumite lucruri, însă doar ceva superficial, niște idei generale. Dar nimeni în afară de posesorul contului respectiv nu o să poată pătrundă în adâncimea a ce acumulează unul dintre elementele trecute la secțiunea de About. De pildă, cum clasa a 10a a fost pentru tine începutul perioadei de rebeliune în care descoperi ce înseamnă muzica rock sau rap-ul. Cum acolo unde ai dat tu check-in la o bodegă de undeva din colțul Bucureștiului ai cunoscut prima ta iubire. Sau ai avut prima ta beție. Cum nu or să știe ce ai simțit în momentul în care te-ai angajat la primul job, emoțiile primului interviu și cearta cu părinții atunci când te-ai hotărât să pleci într-o excursie cu prietenii în celălalt capăt al țării când abia ți-ai luat carnetul. Sau chiar amploarea discuțiilor pe care le ai zi de zi cu prietenul cel mai bun în casuța aia micuță de chat din colțul din dreapta al ecranului. Este incredibil cum în spatele unor lucruri atât de superficiale se ascund atâtea amintiri, atâtea trăiri, practic viața întreagă a unui om.

Noi reprezentăm o însumare de amintiri. O persoană poate fi blândă datorită candorii primite din mângâierea ușoară a bunicii pe obraz într-o zi când s-a întors de la școală. Poate să fie impulsivă din cauza vreunei nevroze avute în perioada pubertății, sau miloasă cu animalele deoarece are în familie o rudă medic veterinar. Însă nu o să ne prindem, probabil, niciodată de toate elementele care ne-au făcut să devenim oamenii care suntem la momentul prezent. Și trăind atâtea lucruri, nici nu o să reușim să ne aducem aminte cu exactitate tot ce s-a petrecut în viețile noastre, decât ce anume a avut impactul mai mare asupra noastră. Momente fericite, momente triste, dezastrul unei despărțiri sau bucuria unei reuniuni. Prima casă cumpărată, primul drum la munte, sau poate, al doilea de-abia. Păcat că nu există un mecanism prin care să poți marca cu adevărat acele puncte culminante pe care le-ai atins, cu toate sentimentele, senzațiile, toți oamenii care te-au înconjurat, cum te-ai simți a doua zi după evenimentul care te-a impresionat până în măduva oaselor. Și totuși, am observat că anii care trec sunt cumva împărțiți pe categorii în funcție de o senzație generală. Dacă te gândești, spre exemplu, la toți anii de facultate, poți să simți un iz de libertate, sau de plictiseală. Dacă te gândești la perioada în care ai făcut școala generală, primul lucru care îți vine în minte este mirosul de iarbă verde de la țară unde te duceai la bunici vară de vară, sau o mică euforie ca atunci când alergai să te ascunzi de vecini dacă te goneau cu gașca de la scară că făceați prea multă gălăgie. Totul se transformă într-un cumul de impresii, vise, comparații. Iar într-un mod ciudat, ai putea să își însumezi în minte viața în câteva impresii, exact așa cum se întâmplă într-un CV.

Cert este că viața reușește să te surprindă de fiecare dată, cu fiecare an care trece. Chiar dacă trăiești cu impresia că ai trecut prin multe, că ai numeroase experiențe adunate la bord, niciodată nu poți fi sigur de ceea ce urmează. Pentru că oamenii sunt diferiți, etapele vieții sunt diferite, iar felul tău de a privi ce se întâmplă în jurul tău se schimbă în mod continuu, chiar dacă pe moment s-ar putea să nu îți dai seama. Suntem într-o continuă transformare și nu școala pe care o urmezi sau joburile pe care le-ai avut sunt cele care te definesc, ci ceea ce ai făcut cât ți-ai petrecut timpul acolo. Felul în care ai interacționat, reacțiile tale, sentimentele care te-au marcat în perioadele respective.

Întotdeauna am privit omul fascinată, deoarece, chiar și persoanele care la început au părut simple în natura lor la o primă vedere, întotdeauna au ajuns să mă impresioneze cu povestea lor. Poveste pe care nu a fost întotdeauna necesar să o nareze, ci doar să aibă un zâmbet melancolic la un copil de pe stradă, sau o grimasă de neplăcere la o replică auzită.

Trebuie să ne facem timp să ne cunoaștem pe noi înșine și să fim deschiși la poveștile spuse sau nespuse ale celor din jur. Pentru că niciodată nu o să știm în ce aventură vom ajunge să ne aruncăm, chiar și fără voia noastră, o aventură care ne va crește și care ne va forma alte amintiri pe care… le vom însuma 🙂

Vă las cu o melodie.

Click AICI.

Advertisements

Ziua Mamei

Ziua Internationala a Femeii. Teoretic asta se spune despre data de 8 Martie ca este. Barbatii suna partea feminina a familiei sa spuna la multi ani, sa ofere flori, cadouri si tot felul.

Eu m-am simtit ciudat cand tata m-a sunat astazi sa imi spuna “La multi ani!”. Tata? Pe mine? Intr-adevar, nu e prima oara, insa eu nu reusesc sa ma vad ca fiind atat de mare in raport cu proprii mei parinti.

Si atunci am realizat. Eu sunt acum considerata femeie. Am crescut. E un sentiment tare ciudat, recunosc, pentru ca pentru mine, si pun pariu ca pentru multi altii, 8 Martie intotdeauna a fost Ziua Mamei. Zi pentru care in generala ne pregateam de cu o saptamana inainte, facand cu manutele noastre felicitari, luam impreuna cu tatii nostri flori, faceam serbare cu poezii dedicate mamicilor noastre (uneori facute chiar de noi), cantam tot felul de cantecele pentru ele, si asteptam cu sufletul la gura sa vedem surpriza si fericirea de pe chipurile lor cand le dadeam cadourile la care lucrasem cu atata sarguinta. Oare ele s-au simtit la fel cand au fost tinere? Cand au inceput sa le ureze tatii lor “La multi ani!” de 8 Martie?

Si mai ciudat a fost cand eu am sunat-o pe mama sa ii fac urari si mi-a facut si ea la randul ei aceeasi urare. Sunt curioasa ce se va intampla cand imi voi suna restul familiei. Una peste alta, 8 Martie va ramane intotdeauna pentru mine Ziua Mamei. Una dintre nenumaratele zile in care faceam tot posibilul sa o surprind cu ceva frumos venit din partea mea, facut de mine, special pentru ea. Este adevarat, e frumos sa stiu ca si la randul meu incep sa primesc urari. Dar tot va fi in continuare un pic ciudat lucrul asta 🙂

Asadar, urez un calduros La Multi Ani! tuturor fetelor, femeilor, mamicilor si bunicilor din lumea intreaga! Toata viata sa va fie ca prima raza, prima zi calda si ca prima floare care rasare primavara!